miercuri, 8 septembrie 2010

Unul sunt. Unul esti.

Imi e greu sa fortez lucrurile... imi e greu sa dau viata unei perne afurisite cu care dorm in brate de cativa ani:)

Imi e greu sa merg singur pe strada, sa ma plimb pe fiecare toamna prin parc si sa cumpar cadouri pentru nimeni... le cumpar si as vrea sa le daruiesc. Intr-adevar, sunt zile in care le daruiesc dar nu cu sentimentul pe care il vreau, nu cu dragostea pe care vreau sa o ofer. 

Am pierdut zile, am pierdut nopti... in care am crezut ca imi castig libertatea. M-am proiecatat intr-un spatiu virtual, asa cum fac si acum. Insa aici macar vorbele vin din mine si au un cusur. Nu stiu insa daca sunt citite, nu stiu daca sunt absurde, nu stiu daca suna bine sau daca nu.

Cert e ca as vrea sa stau in toamna asta la un ceai, de vorba cu tine. Sa ma asculti, sa te ascult. Sa ne povestim vietile adevarate, fara masti, fara retineri. Sa vorbim in ritm de vals, si sa ne dam hainele jos rand pe rand...pana ramane esenta. Exact ca un nud... pana cand vezi reflexia directa a spiritului in plan fizic, in zambetul autentic, in privirea curata si in jur...in aer.
Problema e ca inca nu te cunosc... dar poate ca te voi atrage.




Un comentariu:

Tudor Enea spunea...

imi place ca se termina intr-o nota de optimism pana la urma. foarte interesat articolul.