3

o seara...

Uneori, traim cate un moment de sinceritate si atunci viata ni se pare putin cruda, timpul parca se opreste in loc si devenim martori simplii la propria noastra viata. Tu stai undeva pe margine si privesti asupra ta, asupra celorlatli si daca esti destul de obiectiv iti vei raspunde curat la foarte multe intrebari simple. Insa, esenta, va ramana chiar si asa, ca martor, suspendata undeva in mister... Sunt in apartamentul in care am copilarit. Apartament mic...

De cate ori vine seara si ma gaseste aici, imi amintesc de noptile adolescentei in care adormeam singur tot timpul cu dorinta aia nebuna de a tine in brate sau de a fi tinut in brate. Dorinta aia nebuna de a se petrece ceva simplu intr-un univers haotic, intr-o lume nebuna... dorinta aia de a trai momentul unui sarut autentic, un gest simplu, care aduce apoi ordine in lumea ta, care te scoate din confuzie si seceta.

Ma ridic de pe scaun si pornesc spre patul meu, ma asez acolo si ca de obicei iau una din pernele mele in brate. atat de mult am simulat prezenta lui in bratele mele incat perna asta imi pare deja vie... a devenit un personaj fidel si maleabil, ascultator, intelegator dar rece, inexcitabil. Nu mai am nicio ordine in ganduri cand ma gandesc ca exact acum, in alta parte a orasului, in alt apartament, sta ea gandidu-se la mine exact asa asa cum eu ma gandesc de fapt la...  el.

Traiesc o seceta de ani de zile insa uneori am impresia ca tocmai eu alung norii care ar avea ce sa imi dea. E trist ca vreau doar un nor, astept doar o furtuna... iar restul sunt ca si cum nici n-ar exista.
Simt ca ma spanzur in bezna cu ganduri, alerg dupa o greseala... dar confuzia nu ma lasa sa ma retrag.
Sunt paralizat  de tine, straine cu ochi negri si adanci. Si de cate ori te uiti la mine parca ma ascunzi... parca ma ascunzi chiar si de mine, atat de mult ma pierd incat nu ma mai adun.

:) nice nice....

The black boy...

Ha ha...

Azi am fost pe niste straudte intortocheate de pe centrul vechi. O zi de duminica, o zi calda de toamna. Ascultam Tori Amos -Time, dar pe drum imi dau seama ca mai bine dau castile jos si ascult linistea. Niciodata nu am auzit orasul asta mare atat de linistit...

Nu e nimeni pe la terase si nici pe la magazine. Toate sunt inchise.
Ma tot uit prin vitrine si ma reflect in geamuri. La un moment dat ma opresc un fata uneia sa ma holbez la niste pantaloni mai skinny. Imi placea modelul...
Deodata, manechinul se misca si eu ma inlatur de la geam. Inauntru era un tip care aranja marfa si vitrinele.
Incepem amandoi sa radem ca fraierii. Dupa ce radem privindu-ne reciproc, imi deschide usa zambind.

- Salut! Te atrage ceva?
  Tipul asta era o surpriza magnifica, era un negru sau mulatru, nici nu stiu. Si chiar daca era multru iesise mai mult negru... Se vedea ca lucreaza in domeniul asta vestimentar, avea o tinuta impecabila, unica, personalizata. Era extrem de simpatic si ma privea prin pe sub ocherii lui de vedere cu rama patrata si rosie.

- Hmmm, salut! Spun eu incantat si zambesc. Ma uitam la pantalonii pe care tocmai ii dai jos de pe manechin.
- Aa...aia...!? e singura pereche si ma gandeam sa o scot pentru ca nu am gasit toate numerele la acest model.

- Pai ce numar e? dupa cum arata, mie pare sa-m fie buna.
-  29...
- Aaa e perfect....cand ai deschis?
-  Pai...si acum. imi spune el razand.

Parea mult prea politicos, devenea dubios de atragtor. Parca ar fi facut-o intentionat. Nu bag mana in foc ca asta era starea lui naturala, nu cred ca se purta asa cu orice client. Mai ales ca acum era duminica si magazinul era inchis. Nu cred ca si-ar fi dorit doar sa vanda perechea aia pentru simplu fapt ca era singura...

- Hai sa probezi daca vrei! Nu ezita ocazia, crede-ma! Nimic nu e intamplator...lucrurile spontane sunt de multe ori mai reusite decat cele planificate.
-  Aaaa....acum? intreb eu nedumerit...

El intra in magazin si lasa usa deschisa strigand:

- Hai sa probezi, sau macar uita-te la ei.

Nu mai stau pe ganduri, si intru in magazin. El statea ghemuit printre niste cutii si se uita la mine cu acelasi zambet, de data asta parca era totusi mai retinut. Parca emotia din mine, se afla acum si in el.
Iau panatlonii si ma uit la ei mai bine. Erau intr-adevar pe placul meu iar pretul era acceptabil.

- Esti amuzant, ii spun eu tinand panatalonii, iar el incepe sa rada.
- Pune-i pe tine! Uite cabina acolo!
- Cred ca nu e nevoie, imi vin. Dar am sa ma duc ca sa fiu sigur.
- Hai fugi! o spune cu acelasi zambet.
  Oare din ce tara e? oare e nascut aici? Vorbeste prea bine romana. O fi magazinul lui sau e doar angajat? Daca e designer...? Imi puneam tot felul de intrebari mai mult sau mai putin importante. Nu mai eram deloc stanjenit.

- Si...de ce lucrezi si azi? il intreb eu din cabina.
- Pai am venit sa imi aranjez marfa, e toamna, sezon nou...stii tu.
- E magazinul tau?
- Da.
- Mi se pare dragut, ai gusturi bune.
- Gusturile nu sunt ale mele, clineti m-au educat fara sa vreau. Am vazut ce se cere
Parea un tip modest, insa avea un farmec extraordinar...
- Si in afara de afacerea asta mai faci si altceva?
- Da, traiesc singur. Eu si pasiunile mele. O spune pe un ton trist dar impacat in acelais timp si incepe sa cante... fredona ,,What a Wonderful World" a lui Louis Armstrong. Era nebunesc, canta atat de bine!!!
  Si duminica aia de toamna insorita...era extraordinar.
  Incetez orice miscare si il las sa cante. Am simtit ca si el incetase orice miscare pentru ca nu se mai auzea sunetul niciunui ambalaj.

 
Louis Armstrong - What a Wonderfull World
  Asculta  mai multe  audio   calatorii

- Wow...ai cantata extraordinar! Canti undeva? esti Cunoscut?
- Nu... cant atunci cand sunt singur cu gandul ca ma aude cineva ca sa vina apoi sa ma asculte...
- Hmmm, pai acum nu esti singur si te mai si asculta cineva...

Urmeaza o pauza scurta dupa care...

- Da, ai dreptate, sunt cu tine aici, dar nu te vad. In momentul urmator trage perdeaua de la cabina si se uita la mine.
- Ce parere ai? intreb eu razand...
- Pantalonii astia te asteapta de mult. Ai auzit cum te strigau din vitrina si ai venit sa ii probezi. O spune pe un ton calm si intelept batand parca un trist apropo despre cantecul sau. Despre faptul ca el canta singur si nu venea nimeni sa il asculte.
 - Multumesc, insemna ca imi vin bine...Nu cred ca am auzit cum ma striga panatalonii, eu nu au cum s ama strige. sunt doar o bucata de panza. Poate ai o vanzatoare draguta de exemplu care se uita pe fiecare zi la ei intrebandu-se oare ce tip are sa ii cumpere? Oare ce ganduri are persoana care ii cumpara, pentru ce ocazie ii cumpara, unde ii va purta, unde se va aseza cu ei, unde ii va da jos prima oara, cate maini ii vor da jos de el, oare tipul care ii cumpara e virgin, oare tipul care ii cumpara are sa-i faca cu ochiul sau are sa-i lase bacsis sau se intreaba daca acel tip e iubitul ideal....si in felul asta, prin toate aceste ganduri si intrebari, cineva ii poate raspunde ei, nu panatalonilor.

Urmeaza iar un moment de tacere profunda dar scurta in care el isi fizeaza privirea spre mine si spune:

- Oare tipul are cohi alabastri?

Mi s-a parut ciudat, si nu am inteles caci tocmai eu aveam ochi albastri si nu stiam daca vrea sa baat vreun apropo cum ca el m-ar fi atras acolo sau ar fi vrut doar sa imi continuie mie teoria despre atractia pantalonilor.

- Pai din cate vezi...da. Ii cumpar. ii spun eu razand ca un tampit. 
- Hai sa ti-i impachetez! spune el cu tristete...de parca i-ar fi parut rau ca plecam.
- Pai...uite cum facem. vreau sa vin maine sa ii cumpar, acum nu am toti banii la mine. Am spus asta doar cu gandul ca o mai lungim putin, caci nici mie nu imi venea sa plec.
- Bine ti-i pastrez pana maine...
- Iti multumesc mult, am sa vin aici pe de dimineata, esti?
- Cu siguranta...imi spune zambind din nou. Avea un zambet obsesiv, cred ca nu am sa mai scap de el cateva zile si nopti bune.
- Te las sa aranjezi, eu ma duc sa ma plimb singur pe strazi.

Inainte sa ies din magazin...ma intorc la el si il intreb:

- Dar tie sigur iti plac pantalonii astia? Sigur imi vin bine?
- Da, de ce te mai indoiesti?
- Nu stiu...tu i-ai purta ?
- Eu nu, nu sunt chiar genul meu, sunt prea stramti pentru mine
- Dar ai iesi cu un tip imbracat asa pe strada?
- Stii ce? Nu mai veni maine dimineata! Vin-o la 19:00, te schimbi aici si apoi iesim in parc, vrei?

Haa haaa....Am crezut ca a venit Mos Craciun toamna si mi l-a adus la pachet pe baiatul asta... era absolut evident ca tipul era dubios. Nu mai aveam niciun dubiu ca nu ar fi...
Intru din nou in magazin si ma duc aproape de el:

-Stii ce? Ma cheama Victor si ma bucur sa te cunosc! Si ii strang mana incet.
- Albert! imi spune el cu o sclipire uimitoare in priviri. Acum ii cantau ochii in mod obsesiv...
- Ramane pe maine!
- Da, am sa te astept. Victor... inca ceva am sa-ti spun. Eu nu am vanzatoare la magazin, aici eu ma ocup de tot. Dar crede-ma ca toata vara mi-am pus acele intrebari despre acei pantaloni...toata vara m-am gandit exact asa cum ai spus tu...inseamna ca tu m-ai auzit...

Relatii ,,made in china"

Azi dimineata m-am trezit cu gandurile de alta data. M-am trezit mai copil si mai pur.
Ca prin minune mi-am dat seama ca atunci cand eram retras, can dnu cunosteam prea multe, ideile mele au fost mai pure si mai sincere. Mai inalte.

Eu am crescut, dar din pacate azi am constat ca ideile nu au crescut odata cu mine... Au crescut ca numar dar nu si calitativ. O data ce am inceput sa vad mai mult, mai larg, am vazut ca placerile se pot obtine si mai usor. Norocul meu a fost ca nu m-am lasat condus de nevoi, insa mintea mea s-a imbolnavit. Acum imi dau seama cat de pervers am gandit. Acum imi dau seama ca romantismul meu avea acum o baza ascunsa, o patura de ganduri contaminate de oameni perversi.

Era sa pierd lucrurile mele frumoase, era sa pierd convingerea ca exista ceva autentic. Am fost de multe ori pervertit pentru un scurt timp, dar in dimineata asta ma uitam in oglinda.... Ma uitam si imi dadeam seama cine sunt, ce vreau si ce am sa fac.

De ce s-a ajuns la stadiul in care lucrurile simple si pure sunt un lux? De ce luxul acesta e o rusine? De ce se crede ca luxul asta , luxul unei vieti linistite si frumoase este de fapt o fita...sau o masca.
De ce nu mai cred multi in frumos?

Increderea e scumpa pentru ca lumea e amara, e scumpa pentru ca oferta e mica, e din ce in ce mai mica.
Dar e mare pacat.  S-a ajuns ca pana si relatiile sa fie ,,made in china"  si asta e mare pacat.
Totul denatureaza, aproape totul, nu totul.
Denatureaza conform regulilor din comert, insa calitatea e pusa pe locul al doilea.

Stiu ca mai exista oameni care vor ceva adevarat. Stiu ca mai exista oameni care cor ceva natural.
Stiu ca sunt multi pusti care vin din urma cu ganduri frumoase si m-as bucura sa le pastreze, sa ajunga sa le puna in aplicare fara sa fie victime ale unor miraje ,,mature".

 
Tori Amos - Time
  Asculta  mai multe  audio   muzica

Declaratie din priviri

Cand iti privesc ochii
imi fuge orice gand
si ma afund atat de mult in ei
incat ma pierd de mine,
ma ratacesc...

Nu mai stiu sa-ti vorbesc,
nu mai stiu sa respir,
nu ma-ndur sa clipesc...

Tac si ascult
caci linistea din ochii tai
suna atat de bine...
 
Esti atat de cald si de placut
esti atat de pur incat
simt ca te ating doar cu privirea
si nu-i nevoie de mai mult.

poate... decat de un sarut.

Uita-te la mine si asculta-mi sufletul!
caci eu nu mai pot sa iti rostesc,
nu vreau sa mai scot niciun cuvant.
ar fi in plus...

asculta te rog, cum te iubesc!

Cum ne mintim singuri?

Nu imi place ideea de schimbare la fata. La  fata cu gandul de SUPRAFATA.
Ne tot schimbam la suprafata in functie de fiecare pers cu care intram in contacxt, in functie de fiecare context. Deci...ne mintim fara sa stim(sau unii stiu destul de bine CA fac asta si mai ales SA faca asta).
Nimic nu se schimba in esenta.... zi de zi ne schimbam la suprafata dar in esenta....?
Nimic, e doar un ecou ( in cazuri bunicele)

Azi m-am hotarat sa arunc undeva in natura toata minciuna si toata povara pe care am dus-o de ceva vreme ca un fraier crezand ca totul e ok...crezand ca nimeni nu se prinde...crezand ca sunt un om echilibrat si armonizat.

Crede cineva ca il poate minti pe Dumnezeu?
Unii poate ca da, si asta e dreptatea lor insa... un lucru e clar:

Crede oare cineva ca se poate minti pe el insusi?
Eu cred ca nu, cel putin nu pentru mult timp.

Daca Divinitatea o poti neglija, pe tine nu vei putea sa te neglijezi si va veni o zi in care singur iti vei intoarce cartile pe fata. Vaaii ce mirare...

Nu ma refer la nimic abstract ci doar la vorbe si fapte marunte. Trebuie sa infrunti de la bun inceput orice porvocare. Trebuie sa pastrezi contactul cu realitatea in orice moment pentru a raspunde inteligent si constient la orice problema. Dar noi, oamenii, uneori alegem sa deformam realitatea facandu-ne astfel viata APARAENT mai usoara. Dar cum e vorba romaneasza...,,de ce ti-e teama nu scapi".. iata ca... in final lucrurile se intorc, si se intorc, si se tot intorc la tine pana treci testul.

Ca idee:
 - nu negati nimic pentru ca orice negare naste o tensiune in voi. Cel mai bine e sa acceptati si sa luati o atitudine corecta pentru a rezolva problema respectiva.

- nu amanti lucrurile, incercati sa le rezolvati in prezent.

-nu va temeti sa va temeti. este firesc. Dar gasiti in final curajul din voi pentru a infrunta o problema.

- Aceepta-ti teama, si o vei putea controla.

- Nu te teme sa afli de ce te temi cu adevarat.

- Nu te minti pe tine. Nu iti fie teama sa accepti adevarul tau. (cunoscandu-te pe tine nu trebuie sa le spui tuturor cine esti...dar daca te cunosti pe tine, nu le vei creea confuzii sau probleme)

- Invata sa TE IUBESTI (dar nu fi narcisist, accepta-te si respecta-te in plan fizic, mental, spiritual)

- Invata sa iubesti corect. Nu amesteca iubirea cu instinctele. invata sa iubesti AUTENTIC.

- Scapa de EUL tau... el e doar o minciuna care iti acopera INDIVIDUALITATEA.

- NU TE IROSI, nu iti irosi timpul, nu iti irosi energia fizica (mai ales cea sexuala). Fa-ti ordine in viata si scapa de orice automatism.

- Nu iti mai minti corpul cu false relaxari... nu pierde notpile, scapa de vicii. Nu pica in sclavia propriilor instincte si pofte.

-  Accepta-ti greselile si invata din ele. Oamenii care gresesc nu sunt prosti. Sunt prosti cei care isi repeta greselile.

E cel mai rau sa NU TE IUBESTI;

E cel mai rau sa fii SCLAVUL TAU;

E cel mai rau sa TE MINTI SINGUR;

E cel mai rau sa fii singur din cauza ta...